simt nevoia să devin serios și interesat de lucrurile importante din viatză din când în când, și stau și mă-ntreb....care-s șansele mele într-un loc ca ăsta. ăsta adică bucurești,fetitze duulcii, la la la la.
voi, care mergeți cu flagelu-n plasmă, stiti despre ce vorbesc.
sunt, ca orice tânăr aspirant la salarii mari, shaorma cu de toate si viclenii&tunuri, confuz. si n-am sperantze ca "confuzia o fie epitafu' meu" sau ca o sa fiu vreodată la fel de sigur că realitatea nu e doar o iluzie a simțurilor, precum Kanye West.
aș vrea să fie totu' mai plin de sens shi cu subinteles. să am siguranță, să știu că există certitudine și să aflu dacă ,,există viatză după sex?" (știu sigur că d-na respectabilă care citea cartea asta-n autobuz a aflat). dar totul e neclar, ascuns, ca un bizon în hamei.
am făcut lucrurile pe care mi le-au spus părintzii/oamenii importantzi din viatza mea/cerșetorii prietenoși, cele care contează cu adevărat, si totuși mă găsesc neîmplinit, și mă găsesc de asemenea într-o garsonieră cu o chiuvetă desfundată recent de vomă cu periuța de dinți, mulțumesc. locul nu e prietenos și singura alinare vine de la reclamele CEC Banc, care îmi țin speranțza sus, pentru că poate o să am și eu 2,3,4 sau *chiar o vilă cu piscină gonflabilă* camere.
nu știu, e greu, cum zic.
Ideile mele de salvare nu au depășit faza de afacere cu baclavale/schemă piramidală/să plec în tur cu formația Tonight We Go To The Seaside With Donkeys. Sunt înconjurat, pare-mi-se, doar de oameni răi, cum zicea melodia; care găsesc un extaz pervers când se uită urât la tine pe stradă. poate c-ar trebui să-i urăsc înapoi. sau să devin hippie. sau să o ard postmodernist în control cu amici de cosmo. nu știu încă ce ar fi mai bine, dacă pot să ma salvez, dacă există viatză după cosmo.
sunt atâtea căi pe care pot s-o iau șhi știu că mulți dintre voi(,,o să fiu faimos odată, trebuie doar să visez asta"-Schema piramidală, 2, 10) empatizați cu mine. visez la o forță covârșitoare cu care să merg odată cu un autobuz, cu oameni, să serbez libertatea responsabil în p-ța universității, să ascultăm kid sista' și să înlocuim "-" de pe semnele ,,p-ța universității" cu "u".dacă asta nu se poate, atunci măcar să scriu o carte în care să spun că eu mi-am îndeplinit misiunea și să pasez shtafeta generatziilor viitoare. voi,copiii mei.
mă afectează că nu am șanse să fiu pedant și să port monoclu (la ceas cu lanț în buzunar încă mai sper). realizez deseori că în esență semăn foarte mult cu andreea esca: prezint loomea zâmbind dar pe interior sunt trist. o tristetze greu de definit, care aduce destul de mult cu gușa poetului poporului, adrian păunescu, o gușă roială, mulțumesc!
și mă gândesc la asta. şi deodată parcă nu mai pare aşa nasol/îmi înfrunt frica/wax on/wax off, mă simt mai puternic și depășesc momentul, realizând că viatza ca andreea esca nu-i aşa de rea precum pare. nu pot să neg ceea ce sunt și shtiu că cu mare putere vine și mare responsabilitate. poate "loomea" a fost făcută să fie neclară șhi confuză și să nu-ți dai seama de lucruri și să stai dimineața să te gândești cum pizda mă-sii a ajuns hamsteru'-n chiuvetă și de ce scrie PACMAN cu ceea ce pare multă strădanie și salivă în același timp pe perete.
cred că să ai un raționament scris după care să-ți dai seama de *parcursul tău în viațză* și ce fel de lifestyle te definește ca om,persoană și cetățean e recomandabil pentru toți fiecare dintre voi, să se descarce, terapeutic, ca dan diaconescu, direct. pentru că loomea poate să fie prea mult câteodată.
nu fiți cârnați,iubitzi-vă!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu